Recent am început să revăd primele sezoane din serialul The 100, ceea ce m-a introdus fără să-mi dau seama într-o foarte mare dispoziție de SF. Acum câteva săptămâni, făcând curat prin bibliotecă, m-am trezit foarte indecisă dacă să păstrez sau nu Furia Roșie, deoarece nu mă simțeam dispusă să mă avânt într-o lume de care auzisem că este foarte complicată. Pentru că am un foarte mare atașament față de cărți, n-am reușit totuși să o pun în teancul de care plănuiesc să mă despart. Zilele ăstea mi-am zis că i-a venit și ei rândul.
SYNOPSIS: În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare.
Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.
Pare previzibil. În timp ce citești îți creezi toate scenariile posibile și te aștepți să bănuiești măcar ce o să se întâmple. Oricât de mult te-ai pregăti înainte să citești cartea asta, n-o să fie de ajuns. Pierce Brown o să reușească să te distrugă doar din câteva cuvinte simple și niște personaje dure, reci și crude. Ca să sumarizez Furia Roșie: e ca și cum filmul Marțianul s-ar căsători cu Jocurile foamei, apoi Jocurile foamei ar începe o aventură cu Game of Thrones. Știu, absolut mirific.
În lumea creionată de Brown, omenirea a reușit să pună stapanire peste Sistemul Solar. Societatea este divizată într-un sistem de culori a cărui baze este formată din minerii Roșii, sclavii societății construite cu sudoarea și munca lor. Iar în vârful său, se află cei bogați, cruzi și puternici, Aurii. Fundalul acțiunii este planeta roșie, omenirea atingând un nivel de dezvoltare care face posibilă supraviețuirea pe Marte prin terraformarea planetei. Darrow este un roșu și a muncit toată viața sa crezând că o face pentru o cauză nobilă. Dar, deasupra minelor întunecate, minciunile sunt la ele acasă.
Structura societății este una complexă. Ierarhia și regulile severe sunt rigide. Nu sunt tolerate excepții pentru nimeni mai puțin pentru Aurii, nici când vine vorba de recompense, nici de pedepse. Deși multora li se pare că volumul abundă de informații, autorul face o treabă bună clarificând totul pe parcurs. SF-ul nu este tocmai genul pe care îl citesc cel mai des, dar am reușit să mă obișnuiesc rapid cu lumea formată și termenii tehnici, pentru că Brown folosește cuvinte și propoziții simple pentru a descrie o lume complicată.
După ce o persoană importantă din viața lui îi este smulsă de lângă el, Darrow devine un om a cărui existență e pe cale să se schimbe complet. De la culoarea ochilor până la oasele corpului, de la locul unde trăiește până la modul în care vorbește sau gândește. Nu mai are nimic de pierdut, iar asta îl face periculos.
Infiltrarea în spuma societății nu este deloc ușoară, iar păstrarea locului său în Instituit este o competiție pe viață și pe moarte. Copiii celor mai puternice si bogate familii Aurii se luptă pentru a ieși invingători dintr-o competiție care trebuie să îi transforme in copiile părinților lor, în stalpi ai generației viitoare. Pentru că aici se aplică legea junglii, cel slab este sortit pieirii, iar cel puternic victoriei. Dacă vrea să doboare Societatea din interior, Darrow trebuie să devină Societatea. Și să iasă invingător.
Au fost multe momente când aroganța și mândria lui Darrow m-au călcat pe bătături, dar am reușit să trec peste aspectul ăsta pentru că m-am îndrăgostit de carte. Se vede o dezvoltare a sa pe parcursul celor aproape 500 de pagini și am admirat asta. E un lider format și slefuit pe parcurs, care are parte de oscilații și care învața din greșelile sale. Dă dovadă de mai mult curaj decât am văzut la majoritatea, dă dovadă de inteligență, forță, viclenie, simț tactic și strategic. Un băiat furios care a învățat încă de cand s-a născut ce înseamnă chinul, suferința și moartea, care se transformă într-un lider între lideri. Ce mai contează puțină aroganță pe lângă asta, nu?
Competiția este asemenea unei societăți în miniatură, unde întâlnim Aurii superiori și Aurii inferiori. Spre deosebire de Jocurile Foamei, în Furia Roșie nu se iau în considerare celelalte culori. E vorba despre puterea, influența, cruzimea, tactica celor mai buni. Deși sunt adolescenți, uneori uiți asta. Citeam și nu mă puteam opri, disperată să aflu ce o să se întâmple în continuare, cui o să îi mai cadă masca și cum o să iasă Darrow din toate încurcăturile în care pare să intre fără încetare.
Personajele secundare sunt diferite și spumoase, povestea fiecăruia contribuind la firul narativ principal. O să-i menționez aici pe Mustang și Sevro, pe care abia aștept să îi descopăr mai bine în restul trilogiei. Sevro este aliatul ideal pentru oricine, loial, sincer și ager la minte. Atins de o doză de nebunie, jumătate om – jumătate animal, printre luptători și violatori, Sevro e sabia pe care Darrow nu se ferește să o folosească. Mustang este combinația letală dintre un strateg inteligent și o luptătoare puternică. E focul și pasiunea sculptată într-un chip de inger. Am adorat-o.
Fir narativ complex, acțiune care nu te lasă să pui cartea jos din mână, o societate intrigantă și personaje construite într-un mod fascinant. Se aseamnă mai mult cu The 100 decât mă așteptam, fiind un science-fiction presărat cu accente medievale. Toți sunt asemenea fiarelor, iar călătoria lui Darrow și misiunea lui printre intrigile și trădările de la Institut o să vă țină cu sufletul la gură.
Deja am pus mâna pe volumul urmator și abia aștept să văd cum evoluează acțiunea. Furia Roșie e un SF brutal și violent, o distopie captivantă pe care o recomand oricărui iubitor de acțiune, intrigi și personaje dure.
Puteți achiziționa cartea atât de pe site-ul editurii Paladin, cât și din librăriile sau site-urile partenere. Tot pe site-ul editurii găsiți și un fragment din carte.
Tărâmul cu cărți 